Prologul unei veri tarzii

Dar iata ceasul intrebarii...
In chiciura si frunze cazatoare,
S-au podidit cararile uitarii
Cu vanturile reci,ratacitoare
Ce-au razbatut in departari ceva nedeslusit
Pare ca anotimpul regasirii s-a sfarsit.

Sus,pe o veche ramura de nuc
-lastunul-
Priveste norii,acei nori care acum se duc
Dar nu-si iau Ramas Bun
-niciunul-
Ei poarta des iluzii dar nimic nu spun.

Ce vant stingher adie iara...
O fi amurgul care cade lin, pe afara
Sau poate dorul unui timp apus
Ce astazi nu se mai intoarce
Caci vara vietii spre neant s-a dus
De-o vreme incoace.

-De ce peste oceane se asterne,
 Un cantec trist,neascultat?
-Pentru chemarea zarilor eterne...Pe aceleasi drumuri lungi am asteptat,
Si parca inca-l auzeam, in umbra nucului tacut
De-atunci nu l-am ma vazut...