Cantecul ploii

   ....Era o dimineata trist,asa cum sunt de obicei zilele ploioase.Imi placea sunteul ploii care batea in ferestre...Pic,Pic...Ca si cum timpul s-ar fi oprit...Pic,Pic ca si cum nelinistea din sufletul meu ar fi incetat pentru o eternitate si o eternitate se preschimbase intr-o singura clipa, intr-un strop de ploaie...Diminetile triste imi aminteau de serile din lumea mea... ma pierdeam in scenele incolore ale trecutului. As vrea sa fiu un trandafir albastru sa dansez in ploaie...as vrea sa nu mai simt atat de crud si de dureros trecerea timpului...Priveam in departarea fara zari, campiile acelea bantuite de  anotimpuri trecute, de umbre nevazute...vara nu le pot vedea florile, mi-e dor de zapezile iernii...iarna nu pot vedea nici-un fulg de zapada,duc dorul trandafirilor albastri.Ma simt captiva intr-o lume straina...care nu este cea reala dar nu este nici lumea mea de vise neintelese...Ma simt prizoniera int-o iarna de vise inghetate si atunci mi-as dori sa evadez.... sa ascult un cantec pe care numai cei din universul meu il pot auzi...Si atunci mi-as dori sa fiu un strop de ploaie ...