Un nou inceput?

                                                     

   Gata am spus stop! Nu mai vreau sa stau captiva in plasa fiindca ea este totusi doar o incatusare nu o inchisoare,  ma voi  ridica, voi reusi.
   Toti am avut zile in care ne-am simtit pierduti, in care am simtit ca vrem sa ne luam lumea in cap, cu totii ne-am simtit uneori singuri , tristi, parasititi, am simtit ca vorbele pe care le rostim nu sunt auzite cum ar fi necesar, ca ele capata alta rezonanta, total alte sensuri, si oricat am vrea cei din jur ne acuza fara incetare judecandu-ne faptele. Pentru unii  acele momente sunt atat de scurte, atat de efemere incat nici nu si le mai pot aminti de indata ce viata lor intra pe alt flagel. Pentru altii insa clipele se transforma in ani, nu mai iau sfarsit, nostalgia capata cote caznale, pare ca timpul o adanceste si mai mult, el insusi fiind un factor al imbatranirii si deci  al pierderii, uneori sterge ranile dar uneori le adanceste tot  mai mult
      Dar o intrebare indispensabila este cum o luam de la capat? Atunci dand realmente nu ne mai putem ridica,  dupa cum se stie puternic nu este cel care nu a cazut niciodata ci cel care a cazut dar a stiut  sa-si continue drumul . Daca simti in aceste clipe ca nimic nu mai are rost undeva in subconstient te domina o infantilitate provenita  cu multi ani in urma de la o serie de evenimente care au perturbat energia  sinelui  interior . O persoana maturizata la nivel spiritual cand cade se ridica iar si iar, dar un copil ramane neputincios . In cazul nostru, din punct de vedere psiho-moral aceasta neputinta provine fie din cauza hiperemotivitatii si implicit a sentimentalismului exgerat fie din cauza regretelor si amintirilor.     Totul trebuie sa aiba un capat .Cand simti ca depresia te cuprinde din toate partile nu astepta ca ea sa treaca fiindca de multe ori lucrurile se inrautatesc.
  Fa o  lista cu lucrurile care te fac fericit dar si cu cele neplacute.
Ia-o de la capat niciodata nu e prea tarziu daca nu poti sa te ridici tarastete, mai devreme sau mai tarziu cineva te v-a prinde de mana si te v-a ajuta sa iei drumul in continuare. Speranta este ca stralucirea unei stele, se pierde dupa norii intunecati ai noptii dar nciodata nu dispare cu adevarat.